Când va fi

Mâncam din cartofii libertății de la Mc.

Tu erai veselă și senină,

te priveam cu drag și încântare,

mă gândeam mereu la cărțile de vizită din scrumieră,

la paharele de vin și lacrimile de la etaj,

la anii ce vin

și la porția mea de cartofi de la Mc.

Tablou

Și să mâncăm cu-o lingură, mi-ai zis.

și din aceeași farfurie. 

Și somn pe-o scândură de lemn

cu-o pernă rezemată de tăblie.

(more…)

Azi (5)

Ca într-o pictură de Mucha,

cu brațe lungi

ce se transformă în crengi,

rădăcini,

coroane și flori

ce se înalță, viteze,

atinse, cândva,

de vecinătatea umbrelor

desenelor în creion.

(imagine captată într-un parc din Buenos Aires)

Târziu

Plânsă, cu obrajii pătați de culori obosite,
am cuprins picioarele primăverii
și i-am cerut să mă binecuvânteze
cu vânturile încrucișate deasupra pletelor
cu pământul umed și răscolit de amintiri de sub tălpi,
cu mantaua nopților reci pe brațul stâng,
cu zodia luminii solare pe brațul drept.

Și primăvara m-a închis
într-un cerc al binecuvântărilor târzii.

Începuturi

Demult, când eram tânără şi zâmbeam des, scriam pe foi veline şi îmi plăcea să urmăresc cum curg literele din vârful creionului. Denumisem caietul de însemnări “Scrieri nealese”. Aşa avea să se numească prima mea carte. ”Scrierile alese” din bibliografia obligatorie aveau nevoie de o antiteză.

Am scris mult. Până într-o zi când parcă nu mai eram tânără şi nici nu mai zâmbeam. Mi-am regăsit caietele cu foi curate şi scris caligrafic şi am surâs. Uitasem să fiu tânără, să mă îndrăgostesc, să zâmbesc. Caietul cu foi albe, albe, îl am undeva în dreapta. Creionul e ascuţit şi literele curg vesele. Orașul tot e sub tei.

(more…)