Când va fi

Mâncam din cartofii libertății de la Mc.

Tu erai veselă și senină,

te priveam cu drag și încântare,

mă gândeam mereu la cărțile de vizită din scrumieră,

la paharele de vin și lacrimile de la etaj,

la anii ce vin

și la porția mea de cartofi de la Mc.

Anotimp

Dinspre cireșii japonezi

și magnoliile de la Gallia,

spre corcodușii primăverii frumoase,

printre atâția pomi în floare

și atâtea flori în pomi,

dorul a sfârșit răstignit

între caisele coapte

dintr-o grădină la timpul trecut.

Azi (2)

Vântul bate cu flori de corcoduș. Ating și cad. Mersul prin București devine problematic. Cum să mergi bătut de flori de corcoduș, cu grijă să nu le strivești sub călcâi?

 Sunt într-o rochie din catifea verde. Sub cireși, corcoduși, sălcii, vânt, nori. Și o notă pe un portativ. Nicicând norii nu au fost așa de frumoși, nu găsești?

 

Azi (4)

Alerg zgribulită, cu haina în vânt și tocuri micuțe prin boabe mari de ploaie. Nici nu mai știu ce zi e.

 

Cenușiu și un strop de albastru. Printre gene miros zăpada de dincolo de orașul cu surprize, petrol și gaze. Pe undeva încă e iarnă.

 

”Bună dimineața!” ”Bună dimineața.” Tăcere. Și câte un zâmbet în loc de multe cuvinte.

 

Pe străzile cu nume de voievozi vine primăvara și plutesc în albastru.

Unde se contopesc ape

Conjugă verbul a mângâia

pe brațul meu drept,

rostogolește cuvinte spre palme,

ascultă-mi pulsul

și mai ales tăcerea.

Suflet fără timp

Și într-o zi

sufletul

nu a mai avut timp.


Izgoniți,

au plecat

și ultimii fluturi

sau ultimele petale

de flori.

Nici nu mai știu

ce mai erau,

de la atâtea plecări

și atâtea ne-ajunsuri.

 

Până-ntr-o zi

când sufletul

nu a mai avut timp

și timpul

nu a mai avut suflet.