Tablou

Și să mâncăm cu-o lingură, mi-ai zis.

și din aceeași farfurie. 

Și somn pe-o scândură de lemn

cu-o pernă rezemată de tăblie.

(more…)

Facebook Comments

Sub Cruce

Nectarinele 

lucesc prin punga de la Mega

în zburătura cu oameni veseli,

masala

și curcuma.
(more…)

Facebook Comments

Să caut Mazurka

Să caut Mazurka, mi-am zis.

Iubești în ritmuri de Dvořák,

uneori chiar de Chopin.
(more…)

Facebook Comments

Anotimp

Dinspre cireșii japonezi

și magnoliile de la Gallia,

spre corcodușii primăverii frumoase,

printre atâția pomi în floare

și atâtea flori în pomi,

dorul a sfârșit răstignit

între caisele coapte

dintr-o grădină la timpul trecut.

Facebook Comments

Brazdele ceaiurilor tale

Când înveți să trăiești de la oamenii care mor,

acoperi dârele ceaiurilor de pe obraz

și surzești zgomotele aprecierilor

și literelor care curg pe net.

Asculți doar sunete ce vin dinspre tine

și lași un loc liber pe un scaun alb

oamenilor care te văd.

Învață să trăiești de la oamenii care mor,

mi-am spus.

Și-am tras lângă mine o cafea și un scaun alb.

Facebook Comments

Azi (1)

În căutarea unui stilou. ”Pentru școală?” Zâmbesc fermecată de sub bucle, sub povara rucsacului verde din Kehl, de acum sute de ani.

 

Vântul îmi încurcă grav părul, simt nisipul pe buze și boabe răzlețe de ploaie. Oameni grăbiți. Caminar sub un corcoduș copleșit de flori și miresme. E timp pentru tot. Pe unde îți sunt ochii vioi?

 

 
Facebook Comments

Război

Aș fi zgâriat cerul cu un cui,

să-i produc răni

și din sudoarea lui de durere

să mă binecuvânteze

măcar cu un strop.

 

Aș fi lovit cerul cu bulgări de pământ,

plămadă de os domnesc

și os de țăran,

să-mi fac simțită prezența,

să mă acopăr măcar cu pulbere

din experiența înaintașilor mei.

 

Aș fi lovit cerul cu privirea mea,

dar greutatea pleoapelor

și bătrânețea spiritului

mă împiedică să câștig războiul

înainte de a începe.

Facebook Comments

Azi (2)

Vântul bate cu flori de corcoduș. Ating și cad. Mersul prin București devine problematic. Cum să mergi bătut de flori de corcoduș, cu grijă să nu le strivești sub călcâi?

 Sunt într-o rochie din catifea verde. Sub cireși, corcoduși, sălcii, vânt, nori. Și o notă pe un portativ. Nicicând norii nu au fost așa de frumoși, nu găsești?

 

Facebook Comments

Azi (4)

Alerg zgribulită, cu haina în vânt și tocuri micuțe prin boabe mari de ploaie. Nici nu mai știu ce zi e.

 

Cenușiu și un strop de albastru. Printre gene miros zăpada de dincolo de orașul cu surprize, petrol și gaze. Pe undeva încă e iarnă.

 

”Bună dimineața!” ”Bună dimineața.” Tăcere. Și câte un zâmbet în loc de multe cuvinte.

 

Pe străzile cu nume de voievozi vine primăvara și plutesc în albastru.

Facebook Comments

Azi (5)

Ca într-o pictură de Mucha,

cu brațe lungi

ce se transformă în crengi,

rădăcini,

coroane și flori

ce se înalță, viteze,

atinse, cândva,

de vecinătatea umbrelor

desenelor în creion.

(imagine captată într-un parc din Buenos Aires)

Facebook Comments