Cum mi-am schimbat viața într-o zi de primăvară

  Intram în birou ca o furtună. Agitată, încruntată, nemulțumită. Plouase. Ninsese. Era prea cald. Era prea frig. Traficul. Pietonii.  Într-o zi superbă, într-o liniște desăvârșită, după ce nu avusesem niciun motiv de jale și amar la cafeaua de dimineață,… Continue Reading

Călătorii spre adânc

  Promoție fulger. În scurt timp, biletele de avion se odihneau în inbox. Ele nu aveau emoții. Nu am stat pe gânduri atunci, dar gândurile m-au lovit imediat după. Alesesem să plec într-un oraș pe care intuiam că îl voi iubi.… Continue Reading

Azi (1)

În căutarea unui stilou. ”Pentru școală?” Zâmbesc fermecată de sub bucle, sub povara rucsacului verde din Kehl, de acum sute de ani.   Vântul îmi încurcă grav părul, simt nisipul pe buze și boabe răzlețe de ploaie. Oameni grăbiți. Caminar… Continue Reading

Azi (2)

Vântul bate cu flori de corcoduș. Ating și cad. Mersul prin București devine problematic. Cum să mergi bătut de flori de corcoduș, cu grijă să nu le strivești sub călcâi?  Sunt într-o rochie din catifea verde. Sub cireși, corcoduși, sălcii,… Continue Reading

Gânduri din luna a opta

Prima lună a opta. August adică. 🙂 (2012) Încep că construiesc. Am un proiect pe termen lung. Folosesc cărămizile bune ce au rămas, mă chinui să elimin resturi și materialul slab. Nu mă voi teme să zugrăvesc în roz sau… Continue Reading

Mamaia și Tita. Ceilalți bunici

Bunica este, simplu, “mamaia de la Vișina”. Bunicul este “Tita”. Când am terminat gânguritul și cuvintele au căpătat sens, Tita era deja în dicționar. Dicționarul familiei, al rudelor, al vecinilor și al sătenilor cale de zece linii și trei generații,… Continue Reading

Bunicii, adică mamaie și tataie

Copil fiind, am aflat multe. Am descoperit cuvântul magic “bunica” abia când am început să citesc. Fascinată de același Teodoreanu, am sorbit “Ulița copilăriei” și “În casa bunicilor” în fiecare vacanță de vară și de iarnă. Copil desculț în țărâna… Continue Reading

Maica

Am cunoscut-o târziu, totuşi. În primele amintiri era o mână de om, corpul drept şi ochii mici. S-a făcut tot mai mică, ochii scăpărători şi mult adusă de spate. Câţiva ani m-a ţinut pe lângă ea la vatră, am privit… Continue Reading